*Sangele nu minte*

*Irina* · Trimis: 24/02/2009 23:13 Titlul subiectului: *Sangele nu minte*

Incepand de azi, o sa scriu si eu o "poveste", sper sa va placa :-)

Si de asemenea, sper sa am timp sa postez cat mai des ;-)

Cine ar putea crede ca o dimineata banala de toamna poate schimba cursul unei vieti? Picaturi mari si rotunde, neasteptat de simetrice, se prelingeau lenese de-a lungul ferestrelor mansardei Alessiei, insa ea era prea ocupata sa le observe. Desi era deja ora noua, vremea motorata o tinea inca in pat pe fata, de obicei matinala. Telefonul mobil ii era aruncat intr-un colt si cateva carti zaceau deschise pe noptiera; se pare ca iarasi adormise visand la Bella si Edward, eroii ei preferati.

Pe langa alte cateva lucruri, Alessia nu adora nimic mai mult decat sa stea comfortabil in pat, incercand sa isi puna ordine in ganduri. Mereu simtise ca ii lipseste ceva, insa niciodata nu putea afla ce. Cu cat parea ca se apropie mai mult de miezul problemei, cu atat nucleul se departa, astfel incat niciodata nu gasea o explicatie plauzibila pentru starea in care se afla. Meditand linistita in patul ei, adormi din nou, parca numai pentru o clipa. Insa, in acea fractiune de secunda, avu un vis, sau mai bine zis, ii aparura in minte cateva fragmente de imagini: o fata si un baiat, ambii imbracati in alb, stand intr-un leagan. Fata era – surpriza – chiar ea!, iar baiatul, un brunet necunoscut. Aproape instantaneu, Alessia deschise ochii si constientiza cu stupoare ca, in visul ei, cei doi se sarutau. Insa oricat de mult incerca sa isi aminteasca niste repere, nu putea sa isi dea seama cine era baiatul sau macar daca il vazuse vreodata.

“Prostii…ce baiat? Ce sarut? Am altele mai bune de facut…”

Cand o fata ar visa asa ceva, poate ca ar deveni visatoare, insa nu si Alessia...

PrajituraCuPatrunjel · Trimis: 24/02/2009 23:17 Titlul subiectului:

Sistaaar ti-am zis,cred ca mi-ai facut vreo operatie pe creier si mi-ai aflat chestiile astea,ca mi se intampla aproape zilnic chestiile scrise de tine mai sus,cu toate ca e doar o poveste :lol:

te iubeeeeesc :love:

_________________
<center><a href="http://catalinmegastar.myforum.ro/reguli-generale-vt69.html">Citeste regulamentul forumului!</a></center>

<center><a href="http://www.neopets.com/refer.phtml?username=gheata_de_foc"><img src="http://images.neopets.com/creatives/neopets_120x60.gif"></a></center>

*Irina* · Trimis: 24/02/2009 23:35 Titlul subiectului:

nush sistar, asa s-a nimerit... :smile:

ma bucur ca iti place :-)

*Irina* · Trimis: 24/02/2009 23:37 Titlul subiectului:

Problema nu era personalitatea ei, uneori atat de complicata, incat era cu greu inteleasa pana si de cele mai bune prietene ale ei, ci gustul suferintei, pe care il mai resimtea si acum din cand in cand. Desi avusese parte de o copilarie fericita, spre adolescenta lucrurile o luasera complet razna. Certurile tot mai dese cu mama ei nu erau deloc benefice, iar criticile permanente nu faceau decat sa o inversuneze si mai tare impotriva lumii. Adesea, se simtea neinteleasa si abandonata de toti, insa aproximativ ca accepta asta fara prea mare regret. Nu era nici invidioasa, nici nu isi dorea pe ascuns lucruri la care ar fi visat toate fetele de 17 ani. Nu visa la majoratul ei, nu isi imagina ca va conduce ultimul model de Mercedes si nici macar nu se gandise niciodata la nume pentru viitorii ei copii. Insa, sa nu cumva sa credem ca Alessia era o persoana rationala, ancorata 100% in realitate, a carui unic tel era sa urmeze niste tipare bine stabilite de norme morale.

Era, s-ar putea spune, un om ce ar fi fost considerat natural In alte timpuri, insa in prezent era vazuta ca fiind putin ciudata. Nu era adepta niciunui curent dubios, nici nu asculta muzica <emo>, iar negrul il detesta. Poate pentru ca avea curajul sa fie ea insasi intr-o lume plina de xeroxuri, era de numeroase ori etichetata.

Insa visa si ea la cateva lucruri... Un timp de abandon integral valurilor marii sau chiar ale unui ocean, atingerea unui curcubeu si, in zilele ei bune, chiar se incumeta sa isi imagineze cum ar fi ca toata lumea sa ii aprecieze muzica. Pasiunea ei pentru pian isi avea radacinile undeva intr-un trecut indepartat, fiind mostenita, dupa cate auzise, tocmai de la strabunica paterna. Insa ea nu credea deloc in asa ceva, fiind convinsa ca daca va reusi vreodata sa se afirme, va fi numai prin intermediul fortelor sale.

Si, in plus de asta, tot ceea ce tinea de familie o dezgusta. De cand incepuse sa constientizeze ca viata nu e chiar atat de roz precum casuta papusilor Barbie, Alessia nu se mai simtea prea atasata de familia ei. Raceala provenea mai mult din faptul ca toti erau obisnuiti sa o priveasca ca pe un pion pe tabla lor de sah si nu ca pe o fiinta cu vointa proprie. De cand mama ei incepuse sa ii impuna anumite lucruri, fata se impotrivi, fiind mereu impotriva curentului. Niciodata nu facea ceea ce i se spunea, desi uneori si-ar fi dorit, insa nu putea risca sa fie prinsa intr-un joc ce ar fi facut-o vulnerabila.

Pana si apropiatii ei o considerau straina, prin felul rece si ciudat in care ii privea uneori. La o prima vedere, ar fi parut o persoana de piatra, pe care numai mari greutati au putut-o modifica in asemenea masura. Si, intr-adevar, asa era, caci Alessia suferise mult in ultima vreme.

Cryssuk · Trimis: 25/02/2009 11:08 Titlul subiectului:

foarte frumos irina:X:X:X
mai vreeeeeeem si nu te lasa de meserie:*

pooopici si spor la treaba
_________________
<a href="http://cristinacirstea.wordpress.com"><img src="http://img402.imageshack.us/img402/4435/4929115a2fe7db0m3.jpg" border="0" width="125" height="125" alt="BannerFans.com"></a>

*Irina* · Trimis: 25/02/2009 18:13 Titlul subiectului:

O sa mai scriu cand am timp :-)

ma bucur ca iti place si apropo ms pt rolul din fan fic-ul tau :smile:

denysuca13 · Trimis: 25/02/2009 22:37 Titlul subiectului:

care'i cel care a votat "Nu-lasa-te de meserie"???doamne.... :unsure:

e super !!!chiar te pricepi, crede-ma! ti pup

denysuca13 · Trimis: 25/02/2009 22:39 Titlul subiectului:

*Irina* · Trimis: 25/02/2009 23:19 Titlul subiectului:

*Irina* · Trimis: 25/02/2009 23:25 Titlul subiectului:

*Irina* · Trimis: 26/02/2009 00:29 Titlul subiectului:

Ultimul an debutase aproape neinteresant pentru ea, insa spre sfarsit se dovedi ca nu e nevoie de un inceput maret pentru un final dezastruos. Viata cu care se obisnuise urma sa fie intoarsa la 180 grade, fara ca macar sa isi doreasca lucrul acesta. De fapt, tot ce vroia atunci Alessia era sa isi gaseasca printul, cel care sa o duca departe de toate locurile celebre si sa ii arate ce inseamna cu adevarat sa fii indragostit. Inca de cand era mica, se gandise la ce insemna sa iubesti. Nu intelegea de ce parintii prietenelor erau inca impreuna, in timp ce mama si tatal ei se intalneau o data pe luna si atunci abia daca isi vorbeau. Apoi, cand venise vremea marilor intrebari si raspunsuri, afla ca nu e neaparat necesar ca o casatorie sa fie pentru toata viata; oamenii se iubeau, faceau copiii, mai traiau asa inca 4 ani si apoi, brusc, nu se mai intelegeau. Un mariaj de convenienta nu era suportat de obicei mai mult de un an, iar cand respectivul copil avea 5 ani si abia incepea sa prinda sensurile relatiilor dintre oameni, totul se destrama.

Alessia se intrebase atunci de ce ramase sa locuiasca cu mama ei; se gandise initial ca poate s-a intamplat asa pentru ca era fata; iar baietii cu singuranta ca trebuiau sa locuiasca cu tata. Insa timpul o invata ca întocmai rationamente erau simple supozitii puerile si ca viata era mult mai complicata decat si-o putea imagina ea.

Despartirea parintilor ei o facu sa se maturizeze rapid, astfel ca toti se mirau de profunzimea gandirii ei, insa nimeni nu considera asta drept o calitate. Toti o compatimeau pentru cele intamplate, desi in fapt, ea chiar nu avea nicio vina si nici nu se simtea rau din cauza asta. Invatase treptat sa accepte situatiile pe care nu le putea nicicum schimba, pentru ca stia prea bine ca, in acele cazuri, orice incercare ar fi fost in van. Insa, cand venea vorba de lucruri ce puteau fi usor manipulate, nu se lasa pana nu le dadea forma dorita. Oricat de greu ar fi fost ceva de dobandit, fata nu renunta niciodata. Caracterul de luptatoare si-l formase mai mult singura, indrumata doar de instinctul puternic de a nu fi dominata de ceilalti. Nu pentru ca isi dorea pe ascuns sa fie ea insasi un leader, ci pentru ca detesta sa se supuna. Temperamentul vulcanic pe care si-l dezvoltase o scotea din sarite pe mama ei, care incercase sa i-l innabuse de la primele manifestari. Insa nu era tocmai usor sa o controleze cineva pe Alessia, fie si cu sfaturi sau insistente.

In cazul celei de-a doua fete, lucrurile erau mult mai usoare. Cristina era destul de maleabila in ceea ce priveste atitudinea, insa faptul care o facea sa fie preferata mamei era tocmai tatal ei, diferit de cel al Alessiei. Cele doua surori vitrege erau de departe opuse si totusi, contrar asteptarilor, nu se urau si nici nu isi scoteau ochii una celeilalte. Criss, asa cum era strigata de toata lumea, o invidia in secret pe sora ei mai mare pentru independenta pe care o avea, crezand insa ca se datoreaza diferentei de varsta. Dar nu era nici pe departe asa; cei 3 ani in plus nu avusesera nicio contributie la dobandirea ei, totul era numai meritul Alessiei. Criss nu indraznise niciodata sa iasa din cuvantul parintilor ei si tocmai de aceea ii venea atat de greu acum, cand ar fi trebuit sa se afirme cumva. Ce i se parea Alessiei nedrept era relatia cu tatal ei: Criss se bucura de prezenta celor doi parinti zi de zi, in timp ce ea nu se vedea cu al ei decat o data pe saptamana si nici atunci pentru mult timp. La inceput, asta o afecta, insa dupa ultimul an, ajunsese atat de inversunata impotriva barbatilor, incat nici macar tatal ei nu parea sa faca exceptie.

myasweet · Trimis: 01/03/2009 09:02 Titlul subiectului:

waw...e..ee...n-am cuvinte...pur si simplu magnific!Bravo si sa ne incanti in continuare cu asemenea lecturi!Parca as citi un roman de dragoste scris de Shakespeare!foarte thare...mi-ai captat atentia si curiozitatea...oare ce se va intampla cu Alessia?!?te admir si iti admir si talentul de a compune!Serios...ar necesită sa scrii o carte, un roman de dragoste ceva, k sigur ar avea succes!ti poop :baci_m: :baci_m:
_________________
"If I wear a mask I can fool the world but I can not fool myself"...
http://simplymya.blogspot.com/

*Irina* · Trimis: 01/03/2009 11:24 Titlul subiectului:

mersi din suflet mya :-D

ma bucur ca iti place. o sa mai scriu, dar nu stiu cand....in ultima vreme chiar nu am mai apucat. oricum, va promit ca va fi ceva interesant cu Alessia :-P

*Irina* · Trimis: 03/03/2009 01:00 Titlul subiectului:

sorry ca n-am mai scris nimic de atata timp, dar ma revansez azi cu o portie dubla. sper sa va placa ;-)

In timp ce ploaia se intetea, Alessia parea sa nu mai fie acolo. Gandurile ii zburau fara voie spre alte meleaguri, spre alti oameni, spre infinit… Camera mov emana personalitate, muzica de pe fundal era muzica ei, auzita de pe cele mai mari scene ale lumii, insa sufletul ei… sufletul ii e era pustiu. Era poate greu de inteles cum se putea intampla acest lucru la o varsta la care altii abia incep sa isi traiasca viata. Si totusi, toate schimbarile din ultima perioada o afectasera, facand-o pe Alessia sa devina si mai greu accesibila.

Nu era genul de fata cu o singura “cea mai buna prietena”, careia sa ii impartaseasca absolut totul; experienta isi spuse din nou cuvantul, convingand-o ca cel mai bine e sa nu mai acorde incredere oarba nimanui. Cel care facea poate exceptie de la regula era cel mai bun prieten al ei: jurnalul, in care mai nou isi punea toate sperantele. Stiind ca nu va zice nimanui, ii impartasea cateva din gandurile ei zilnice, fara a face din asta o preocupare riguroasa. Scria doar cand simtea ca are ceva de zis, cand ceva din ea tipa pentru a fi scos la lumina.

Dupa jumatate de ora de uitat la stelutele din tavan, Alessia isi facu curaj sa coboare din pat, insa vremea urata nu o incuraja deloc. Contrar asteptarilor, nu ii placea cand afara era frig sau cand ploua. Cu exceptia ploilor scurte de vara, prefera soarele. Si era unul din putinele lucruri care inca o mai incanta, dupa cele intamplate. In camera era caldut, insa pijamalele de vara o faceau sa tremure. In cateva zile avea sa inceapa scoala si Alessia nu stia daca sa se bucure, pentru ca astfel isi va mai lua gandul de la existenta cotidiana sau sa urmeze spiritul colectiv al lamentarilor pre-scolare. I-ar fi placut sa fie inca vremea buna, dar dupa toate aparentele ploaia ii strica socotelile.

Cand usile dulapului se deschisera, privirea Alessiei cazu instantaneu exact asupra ce dorea sa vada cel mai putin: un tricou galben, inscriptionat pe posterior cu LOVE. Primal impuls fu sa il arunce la gunoi chiar atunci, insa la o privire mai atenta, decise ca lucrurile nu puteau fi aruncate atat de usor, doar asa pur si simplu. Mai intai trebuiau sterse din minte. Iar mintea ei se incapatana sa retina toate detaliile unei povesti de iubire esuate. Chair daca nu o mai incerca niciun sentiment de regret pentru toata suferinta indurata, ii parea rau ca investise atat de mult, ajungand in final sa fie falimentara. Asemeni afaceristilor, Alessia facu imprudenta de a se intinde mai mult decat i-ar fi fost permis, lasandu-si inima descoperita in fata pradatorilor de cea mai joasa speta. Asta se intamplase acum cateva luni, insa nici pana acum ranile fetei nu erau in totalitate inchise. Starea de repulsie care o cuprinse la vederea tricoului o facu sa inchida violent usa dulapului si sa aleaga o bluza pe care o avea deja pe un scaun. Reflexele verzui se rasfrangeau supra ochilor ei la fel de verzi, intensificandu-le culoarea. Daca facuse un lucru bun mama Alessiei, acela era ca ii transmisese niste ochi cu o tentă superba.

Iesind in hol, nici nu ajunsese la jumatatea scarilor, cand sora ei vitrega iesi ca o furtuna din camera, alergand si trecand pe langa ea fara ca macar sa o salute.

- Buna dimineata, Cristina! Dar nu mai vezi lumea azi?
- Mmm, `neata! Si pa, ca tre` sa plec.
- Da, frumoase maniere mai ai, n-am ce zice, zise Alessia uitandu-se incruntata.
- Si acum de ce ma privesti asa, a? Ti-am facut ceva sau ce-ai?
- Aa, nu…nimic, absolut nimic. Vezi-ti linistita de drum. Si macar stie mama?
- Da` tu de ce crezi ca plec asa de repede?
- Pentru ca te grabesti? Intreba Alessia de-a dreptul exasperata ca facuse greseala de a –si saluta sora.
- Nu, draga! Pentru ca am o intalnire.
- Asa matinala? zambi pe sub mustati Alessia, nestiind ce sa mai creada.
- Aha. Si acum ai face bine sa te dai la o parte, ca si asa am intarziat. Uite vezi, e numai vina ta. Lasa ca ii zic eu lui Dan.
- Ce-o sa-i zici? Ca ti-e lene si sa saluti lumea? Hai fugi, ca e 11 deja.
- Cat? intreba Criss de-a dreptul ingrijorata.
- Habar nu am cat e, dar ziceam si eu asa, poate te mobilizezi sa te duci mai repede. Desi, de mine n-ai decat sa ramai, stii ce parere am eu despre intalniri…intalnirile tale de fapt.
- Da, asta pentru ca te-a parasit pe tine ala. E clar de ce nu iti place sa ma vezi pe mine cu Dan. Esti invidioasa si nu vrei sa recunosti.
- Da, invidioasa pe naiba :> Mor aici de invidie, nu ma vezi? zise Alessia pe un ton cat se poate de ironic. Hai fugi, pana ce nu ma enervez de tot.
- Dar tot o sa-I zic lui Dan, sa stii.
- Ca esti o impertinenta mica sau ce?
- […] Mda, am plecat. Pa!
- Tot e bun ca ai invatat si tu ceva azi. Vezi ce faci pe acolo, da?
- Hai ca vorbesti ca mama si ma enervezi, zise Criss, dupa care pleca fara sa se mai uite inapoi.
- Nu stiu care din noi seamana mai mult cu mama, comenta Alessia mai mult pentru sine, intrucat era clar ca nu o mai auzise nimeni.

Chiar dupa ce Criss pleca, Alessia continua sa stea in mijlocul scarilor, admirand parca praful depus de la o zi la alta. Nu avea niciun chef sa-si manance micul dejun, dar stia ca apoi va avea cateva ore de absoluta libertate, in care nimeni nu va indrazni sa o deranjeze. Odata ajunsa in bucatarie, zise un `Neata monosilabic, gandindu-se ca, in fond, nu e mai departe de Criss. Mamei ei insa, nu ii placea de fel cum sunau cele 5 litere pe buzele ei, asa ca incepu dimineata uitandu-se urat la ea. Insa pentru Alessia asta era ceva la fel de normal ca ploile de la inceputul toamnei.

- Si-o fi luat Criss umbrela? intreba mama cu o vadita ingrijorare.
- De unde stiu eu? Si apoi, daca e destul de mare pentru intalniri, ar trebui sa fie in dispoziție si sa-si poarte de grija, nu?
- Iar incepi, Alessia? De cate ori ti-am zis sa o lasi in pace? Ce treaba ai tu cu intalnirile fetei?
- Eu? Niciuna, mama. Doar ti-am raspuns la intrebare. N-are decat sa se duca. Cu unul cu doi, cu o suta. Sa faca cum vrea.
- Da, ca tie si asa ti-e indiferent, nu? N-o sa te inteleg niciodata. De fapt, nici pe ea. Oare nu v-am crescut eu mereu la fel? Nu v-am dat tot ce ati vrut? De ce sunteti asa de rele una cu cealalta? Unde am gresit?

Fluxul de intrebari o buimaci pe Alessia, care nu mai stia cum sa ii raspunda mamei ei, astfel incat nici sa nu o supere, nici sa se enerveze ea. Cand nu stia ce sa raspunda, fata prefera sa “vorbeasca“ numai cu privirea, care de multe ori era mult mai sugestiva. Astfel, mama ei intelese ca pur si necomplicat rivalitatea lor era din alte motive, nicidecum din cauza ei. Ceea ce era partial adevarat, insa Alessia nu avea niciun pretext sa declanseze un nou conflict matinal, asa ca disimula perfect totul.

PrajituraCuPatrunjel · Trimis: 03/03/2009 01:05 Titlul subiectului:

Vai sistaaar ce tare e:X :love:

as citi in continuu w00t

_________________
<center><a href="http://catalinmegastar.myforum.ro/reguli-generale-vt69.html">Citeste regulamentul forumului!</a></center>

<center><a href="http://www.neopets.com/refer.phtml?username=gheata_de_foc"><img src="http://images.neopets.com/creatives/neopets_120x60.gif"></a></center>

*Irina* · Trimis: 03/03/2009 15:44 Titlul subiectului:

rosesc sis :blush:

o sa incerc sa scriu cat mai des, ca sa ai (aveti) ce sa cititi :-D

Ramonik · Trimis: 04/03/2009 20:57 Titlul subiectului:

fff frumos :love:

bravo:* tine`o tot asa

*Irina* · Trimis: 04/03/2009 20:58 Titlul subiectului:

ms Ramonik :smile:

nici nu stiti ce ma bucur ca va place w00t

Cryssuk · Trimis: 06/03/2009 11:18 Titlul subiectului:

Irina.compui foarte frumos si sincer ai sa ajungi departe daca vei continua asa.Am sa iti cumpar cartile sa stii aca vei publica:*
_________________
<a href="http://cristinacirstea.wordpress.com"><img src="http://img402.imageshack.us/img402/4435/4929115a2fe7db0m3.jpg" border="0" width="125" height="125" alt="BannerFans.com"></a>

*Irina* · Trimis: 06/03/2009 22:47 Titlul subiectului:

ms Cryssuk, chiar am rosit...o sa ma mai gandesc la partea cu publicatul, dar mai intai sa vedem ce va iesi pana la final :-)

multumesc celor care ma cititi :*

myasweet · Trimis: 07/03/2009 10:50 Titlul subiectului:

te rog te rooog te roooooooog mai posteaza...pls e asa mijto...as citi non-stop asa ma roade curiozitatea....totul are asa un aer de mister....e km EMO Alessia asta...mie asa mi se pare...mijttooooo mai vreeeeaaaauuuu w00t

_________________
"If I wear a mask I can fool the world but I can not fool myself"...
http://simplymya.blogspot.com/

*Irina* · Trimis: 07/03/2009 13:14 Titlul subiectului:

nu e emo, numai ca a suferit mult...o sa vedeti voi dc. ma apuc acum sa mai scriu :-)

*Irina* · Trimis: 07/03/2009 14:16 Titlul subiectului:

Lingurita amesteca intruna cafeaua prea amara, iar mana stanga se juca cu un inel micut de argint. Fluturele de pe inel o facea de numeroase ori pe Alessia sa se gandeasca la ziua in care va putea in sfarsit sa isi ia zborul si sa plece departe de tot ceea ce ii trezea amintiri atat de neplacute. Desi trecusera cateva minute bune, cuvintele rautacioase ale surorii ei inca ii rasunau in cap. Desi nu prea se intelegeau, nu o putea uri pe Cristina. De fapt, nu stiuse ce e ura pana de curand, cand din cauza unui anumit baiat, incepu sa deteste tot ceea ce ii amintea de el.
Gandindu-se puternic la vorbele Cristinei, mama ei ii intrerupse visarea, cu o alta replica acida:

- Vezi ca o sa versi cafeaua aia daca o mai amesteci mult.
- […] mai vreau niste zahar.
- Pai fugi si-ti ia daca vrei.
- Da, mersi. Ma descurc, zise Alessia si inghiti in sec.

Nu putea sa inteleaga de ce mereu i se raspundea asa in casa, indiferent ca era vorba de mama, sora sau tatal ei vitreg. Mihai nu era un om rau, insa nu putea sa il priveasca ca pe un tata adevarat, oricat de mult se straduise el. Il aprecia pentru ca era o persoana corecta si deschisa si pentru ca stiuse mereu sa isi vada de treburile lui. Nu se amesteca prea tare cand era vorba de dificultăți ce o priveau direct, insa atunci cand cele doua fete trebuiau sa faca ceva in comun era cea mai mare tragedie, pentru ca aproximativ de fiecare data, Criss triumfa. In fond, era fiica lor, pe cand ea era doar fata “lu’ taica-tu”. Nici cu Paul, tatal ei, nu mai avea o relatie extrem de apropiata, mai ales ca acesta locuia la 500 km distanta si nu venea sa o vada decat o data pe saptamana, asta daca nu cumva era prea ocupat cu afacerile. Banii erau tot ce ii putea oferi, insa cu ei nu-si putea cumpara afectiunea dorita.

Simtindu-se atat de neglijata de familie, Alessia jucase totul pe o singura carte: Rares. Il cunoscuse in urma cu un an, la majoratul unei colege de liceu de la o clasa paralela si de atunci, nu mai avu liniste. Timp de cateva saptamani se gandi cum sa faca sa il revada. Nu putea sa o intrebe pur si simplu pe colega, intrucat era chiar verisoara lui si cu siguranta ca ar fi dat-o de gol imediat. Asa ca tot ce ii ramasese de facut fu sa astepte timpul potrivit: o alta petrecere. Aniversarea ei de 17 ani, mai exact. De la inceputul lunii aprilie, incepu sa faca invitatiile pentru petrecerea ce urma sa aiba loc pe 15. Insa pe Raluca o lasese mai la urma, parca vrand sa sporeasca supansul. In cele din urma, isi facu curaj si intr-o pauza se duse la ea in clasa.

- Buna, Raluca, ce mai faci? o intreba nespus de zambitoare.
- Buna, Ale, ce sa fac? Uite mai repetam materia pentru lucrarea la geografie, ca am ultima ora si nu stiu nimic.
- Aa, lasa ca o sa fie bine, doar esti fata desteapa.
- Dar tu ce faci si mai ales, cum de ai venit pe la mine? Ca stii cat m-am rugat de tine sa mai iesim in oras si tu nimic.
- Da, pai stii, am fost cam ocupata in ultima vreme cu pregatirile pentru ziua mea. De fapt…
- Oo da, cine face acusi 17 anisori? Cine da de baut? intreba Raluca bucuroasa, de parca ar fi fost ziua ei.
- Pai de fapt, chiar de asta am venit. Vroiam sa te invit sambata in club Z,o sa dau o mica petrecere si m-as bucura mult sa fiti acolo :D
- Cu placere!!! Abia astept! striga Raluca foarte entuziasmata, aproape sufocand-o pe Alessia cu imbratisarile. Dar ia stai putin! Cum adica “sa fiti”? Chiar crezi ca as veni cu Bogdan, ca sa nu ma pot distra deloc? In niciun caz.
- Nu ma refeream la tine si la Bogdan cand am întrebuințat pluralul, zise Alessia, simtind ca in curand se va inrosi.
- Cum nu? Dar la cine?
- Pai stii, ma gandeam ca…ar fi frumos sa il aduci si pe varul tau, ca ne-am simtit foarte bine la majoratul tau.
- Rares?intreba Raluca uimita.
- Da…chiar mi-ar placea sa veniti amandoi.
- Alessia… tu ai ceva sa-mi spui? Hai toarna repede.
- Nu e nimic. Vreau doar sa veniti, ca e de gasca si imi trebuie niste baieti care sa destinda atmosfera pe acolo.
- Da’ niste Flamingo Boys nu vrei?
- Aa nu, nu de aia… chiar vreau sa veniti,zambi Alessia cu gura pana la urechi.
- Mie, sincer sa-ti spun, mi se pare supect. Dar oricum, o sa-l intreb pe Rares daca poate veni, ca nu stiu daca il lasa prietena’sa asta noua. E cam posesiva tipa si ma scoate din minti cum il controleaza mereu sa vada ce face. Ma mir cum de-o suporta Rares, ca el da papucii imediat ce nu-I convine ceva.
- Adica…adica Rares e cu cineva?
- Dhaaa, logic. Doar ai vazut cum arata,zise Raluca mandra peste masura de varul ei.
- Nu am stiut… atunci…
- Atunci ce? Dar ce-I cu tine? De ce ai facut fata asta?
- Nu-i nimic, sunt doar surprinsa, atata tot.
- Da, da sigur. Si eu m-am nascut ieri. Deci iti place Rares?
- Mmhh… Nu mai vorbi prostii, mai. Am zis si eu asa sa vii cu el, ca sa nu te simti singura pe acolo.
- Da, ti-am mai zis ca m-am nascut ieri. Nu ma vezi ce mica sunt?si incepu sa rada.
- Haide, Raluca, ca eu vorbeam serios. Chiar n-am nicio treaba cu Rares.
- Ei,nu…crezi ca eu n-am vazut ce fata ai facut cand ti-am zis de Ema?
- Pai n-am ce zice, e teribil de dragut, dar daca e dat…e dat. Asta e…
- E dat, dar se poate lua totusi. Trebuie numai sa lupti.
- Se poate, zici tu?
- Da, normal. Si oricum Ema nu prea e de el, ti-am mai zis. Are ceva ce nu-mi place.
- Deci o sa-i zici sa vina?
- Eu zic sa facem altfel. Mai bine iti dau numarul si il inviti chiar tu, ca pe tine n-are cum sa te refuze.
- Eu? Pai si ce vrei sa-I zic?
- Hai ma, cat de greu poate fi? Te descurci tu, ca doar esti fata mare. Sau nu mai esti?
- Hai ca deja fabulezi acum. Deci imi dai numarul?intreba Alessia entuziasmata, insa speriata in acelasi timp.
- Da, dar vezi ca are Vodafone. O sa-ti cam faci cost suplimentar.
- Ei lasa, ca sun de pe numarul sora’mii. Asta daca ma lasa sa ma ating de telefonul ei pretios.
- Da, deci asta e. Hai noteaza-l repede ca acusi vine mumia aia de biologie si n-am nota.
- Mersi mult, Raluca. Raman datoare!
- N-ai pentru ce, sper sa vina.
- Dar apropo, tu vii da? Ca altfel ti-o iei.
- Eh, nu stiu…ma mai gandesc…stai sa-mi consult agenda mai intai si iti zic apoi.
- Da, deci tu chiar vrei batuta se pare.
- Nu, nu…de fapt, eu vreau o invitatie VIP si apoi o sa vin.
- Bine, s-a facut. Hai ca mai vorbim. Pa si mersi din nou.
- Da, fata…intri diseara pe mess, da?
- Vai de mine, nu-mi zi ca iar te-ai uitat la Mondenii si te-ai molipsit de acolo cu “fata”.
- Ei, asa oleaca. Da ce-are?
- Nimic, dar stii ca mie nu-mi plac.
- Da, da, cum sa nu stiu? Ca m-ai innebunit cu asta. Hai ca vorbim mai tarziu.
- Ok, te pup. Bafta la test!

Drumul de la clasa Ralucai pana la a ei i se paru Alessiei mai lung ca oricand, asta pentru ca era intr-o stare cumplit de ciudata. Nu stia daca sa se bucure ca are numarul lui Rares sau sa se intristeze la gandul ca e deja dat. Si totusi, avea sa il sune, sa vada daca va veni sau nu…

PrajituraCuPatrunjel · Trimis: 07/03/2009 16:08 Titlul subiectului:

Hai ca dialogul a fost funny,a mai schimbat din tristetea povestii :lol:

bravo sistar >:D<
_________________
<center><a href="http://catalinmegastar.myforum.ro/reguli-generale-vt69.html">Citeste regulamentul forumului!</a></center>

<center><a href="http://www.neopets.com/refer.phtml?username=gheata_de_foc"><img src="http://images.neopets.com/creatives/neopets_120x60.gif"></a></center>